Dragos lucica - creaţii proprii
iubesc poezia
- răscolind liniştea
noapte de noapte
prin hornurile caselor
răsuflă zumzetul
vieţii cu ochii închişi
- într-un vis
o artă neterminată
este povestea
aceasta
- păşind pe Steaua Noastră
în anotimpuri
aproape identice
ne scăldăm
clipele
- am rugat visele
să-mi mângâie
cu smerenie
clipele
- când aerul despică gândul
mă învăluie
o bucurie simplă
într-o mare de linişte
desculţă
- niciodată îndeajuns
curajul nostru
atât de pământesc
de a fi
aşa cum ne ştim
- poemul iubirii duse
în inima mea
deschid fereastra
ca într-un teritoriu
uitat de lume
- ritmuri
cu aripi desfăcute
biciuie vântul
peste culorile
ofilite
- cu o viteză incredibilă
o cafea fierbinte şi o bucată
de turtă dulce
ar putea îmblânzi
prăpastia unei dimineţi
- între tăcere şi zbatere
năucitor de frumos
mi-am amanetat visele
n-am iubiri
care să-mi plângă
Distribuie acest autor: