Dorurot - creaţii proprii

E verde covorul ce-l flutură iarba,
Din flori e țesută azi iia ta toată,
Parfumuri adie din sânu-ți de fată,
Afară ne chemi , dezvelindu-ți podoaba.

Testamentul tinerei în pragul morții
autor Rotariu Dorel
(în memoria cumnatei mele)

Odihna mi-o caut , în părul tău noapte!...
Vreau flacăra minții la foc pâlpâit,
Vreau gândul , o frunză ce nu se mai zbate,
Vreau sufletul , apă de lac liniștit!

Vino-n luna lui Prier
Pași presară-n iarbă,
Alb-roziu din flori de meri,
Ți-l voi strânge salbă.

Mai întâi am fost fântână,
Ochi cu ape de cleștar,
Pacea stăpânea senină
Pe izvorul meu din har.

Fiind copil,iubeam ,pădure,
Mirajul tău,răscolitor!
Crescând bărbat,iubeam,femeie,
Ochii-ți, izvoare pentru dor!

A vibrat tot cerul ,s-a rostogolit secunda,
Umilită iarna s-a ascuns la poli,
Din astral speranțe își revarsă unda,
Crește,urcă seva în copaci și-n noi.

Zăpada-i spulberată,câmpia-i toată răni,
E crivăț până-suflet, tristețea cere vămi,
Singurătatea-ntinde pe lume cinic voal,
Din hăuri, aprig vântul, amenință prin geam...

Intâi când ai privit-o, și timpul s-a oprit,
Privirea ei senină, din petece de cer,
Era o primăvară, pe-un mugur înverzit,
Era precum lumina, ajunsă-n colț stingher.

Pluteam!Era muzică ori dans?
Sfere ,roiuri în balans
Pe spirala unei scări...
Porți deschise-n câte zări?