Dorinda - creaţii proprii

Plânși în unghere de soartă
Răsucite în metanii
Strigă îngerii din poartă
Că se strâng în geană anii.

Taina nopții înflorită
Fierbe sub sărutul moale
Ce-l așterni cu pleoapa friptă
Peste coapse moi și goale.

Strecurând ani într-o clipă
Tinerețea-n vânt îți bate
Rădăcini când ți-nfiripă
Cu o aripă în spate.

Strângând cenușă între dinți
Cerurile plâng de tine,
Țară română fără sfinți
Dar vie între ruine.

Ruga nopții se împlântă
În desișul dintre gânduri
Macii roua își frământă
Ploi de stele curg în rânduri.

A uitat toaca să bată
Prințul orb de primăvară
Pe cai verzi vrea să străbată
Lunci amare și de ceară.

Leagănă-mă cu secunde
Și pe umeri mă sărută
Noaptea-n zi când se ascunde
Cu sprânceana ei căruntă.

Umerii de primăvară
Uzi de lacrimi de lumină
Reazemă întâia seară
De suspine și de tihnă.

În stele se îngroapă porți de rai
Din minți albastre răsărite
Din rădăcina firului de pai,
Când soarele noaptea-și înghite.

Cântă steaua ce te scaldă
Între îngerii din noapte,
Strânge-i mâna cât e caldă
Și lungită după șoapte.