Poezii despre Diverse:

Cât de singure sunt și stelele
Fără de noi! Dar pentru că știu
Că noi le privim cu ochi triști,
Melancolici și visători

FUZIUNE

Prin care suflet nu a trecut furtuna
și primăveri scăldate în lacrimi și în ploi

În undele pline de vrajă cu care marea ne vorbește
Se nasc povești, se nasc poeme și amintiri de neuitat
Sirena cântecu'-și înalță atunci când valul o izbește
Mirajul lumii din adâncuri..de mii de ori m-a tulburat!..

Nu mă cunoști, deci nu vorbi de mine!!!
Căci nu mi-ai fost alături când am plâns..
Sau când n-aveam nici bani să-mi iau o pâine
Nu mă cunoști..deci nu mă lua în râs!

Mâine ne spune: Stai să cunoști!
Astăzi grăiește în talpa ce calcă,
Ieri a vorbit: Sunteți anosti!
Doar clipa sărută a gândului arcă.

universul căutării

prin a lumii taină, în taină,
ies și taine din pământ,

Mă vei ierta de-am să-ți culeg din stele
Doar amintiri în care sunt pictată
Să ți le prind pe dorurile grele
Ca să nu uiți iubirea-mi niciodată?!

Mi-e dor de frumos și tot ce e bun
De iarba ce plânge în ”brațe” de coasă.
Mirosul trudirii, de fânul străbun,
De pâine-aburindă și ruptă pe masă.

Pe mirişti se împleticea ploaia
ca o pasăre beată.
Suveici de vânturi uscaţive
depănau fuioare din covoarele

ÎN IARNA VIEŢII MELE NU E FRIG!

În iarna vieţii mele nu e frig!
Încă mai simt căldura fiinţei tale