Poezii despre Diverse:

Tãcerea mea e un stâlp care-a prins rãdãcini în cer.
Privirea ta albastrã s-a-ncolãcit pe el
ca şarpele
şi tot se-nalţã, se-nalţã,

a fost un timp când Bucureștii
seduși de firavul cizmar
păreau secați intern de bestii
ce sânge sorb involuntar

Doua tate mult distrate,
Se imping de pe la spate
Ca incepe sa discute
Marele al lor Abate.

.. jingaşia cuvintelor tale mă doare, mai adânc decât răul din ele
parcă-i pasăre pornită aiurea să zboare dintr-un lan de albastre lalele
parcă-i linişte ţesută-n stative de lemn de paingeni frumoşi la statură
aşternută pe jos să despartă solemn o cenuşă de ultima zgură...

... am vrut să-nving singurătatea cedând în faţa chipului tău blând
şi de atunci admir pustietatea din ochii tăi ca soarele flămând

şi am mai vrut să gust din vişini coapte cu sucuri sângerii de buze moi

Morții
au uitat că sunt îngropați.
Trăiesc toți în mine.
Îmi cercetează creierul ca niște telescoape.

E înc-o noapte-n luna mai
Când peste omeneasca fire
A pogorât de sus, din rai,
Ecou de îndumnezeire.

Prea devreme m-ai adus
în lumea de reguli şi de constrângeri,
mamã!
Prin mâinile mele fragile

Să plec, îmi spui...
când livezile abia au înflorit,
și mii de fluturi se scaldă
în lumină?

- PRIVEȘTE -

Privește cu îngăduință,
privește și cu răbdare,