Poezii despre Diverse:

Foșnesc pădurile - îndoliate -
cu amintiri din vremi arzând tămâi,
și nalții brazi, cu cetini vânturate,
își tot preling murirea-n ochii lui,

Crepuscul

Pe străduţele pustii,
noaptea-şi caută lumina,

Sub cataracte zmeul se trezește
și lunecă-n amonte - ce bizar!
Se întrevăd cum unduiri de pește
clipesc bolnav scântei de chihlimbar.

Lacrimi curg pe ai noștrii obraji
La scena suferinței care se desfășoară în fața noastră.
Tare strigăm să-I facem dreptate,
Dar strigătele noastre se pierd

Plutesc pe aerul oxigenat al înfrunzirii,

Pe naltele cătune și obcini românești
e-atâta liniște, încât se-aud vlăstarii
născându-se copaci cu frunze vântuite.
Îmi par desprinse din povești aceste case

Obişnuinţa, e un dat
Al meu, al tău, al celuilalt
Care se-nvaţă să citească
O poezie zilnic, haiducească

Focuri ling, ca niște hidre,
seminții de vechi păduri;
Sar la cer cangurii suri,
scormonesc pârâuri vidre.

Când a lovit Sfântul Gheorghe
Balaurul nu era încă seară
A mai trecut mult timp
După aceea până-a amurgit

De ziua ta române tu ești printre străini,
Vezi țara ta la știri cu lacrimi și suspini,
Ți-i greu în depărtare, dar pentru bani tu taci,
Tu banii îi strângi, pentru casa ta, faci.