Despre poeți

luni, 01 iunie 2026

Serghei Esenin spunea că barba încâlcită a pădurii
primește zăpada ca pe o foarfecă
ca pe un brici care te împrospătează
balada celor douăzeci și șase este de fapt cântec de lebădă
preobrajenia
e sărutul destinului
un salt din omega în alfa

după Tao te Chiug un pumn de orez e ceea ce face strachina strachină
fiecare zi e mai noapte
aducând cu ea mai mult puțin
decât ziua trecută
poezia e o atracție un punct fix de-ntâlnire dar și
un balon de săpun

când a pus piciorul pe ultima treaptă
Paul Bourget trăia o viață minunat de frumoasă
memoria i se încrețise la margini
plângea împreună cu orbii
pe globul ochilor săi locuind împreună cu lacrimi
licăriri de speranță melancolii și un
orizont de vedere mare cât cercul poeților

împiedicat de căderi
Ghiyath ibn Ghawth Al-Akhtal se ridica
de fiecare dată mai bun
ziua își dădea viața ca tribut întrebărilor
noaptea din nisip culegea idei cărora nu le veniseră timpul
le ștergea de praf le lustruia și când nu mai găsea nicio idee
privea întunericul cum se scurge prin
crăpăturile minții socotindu-i pe degete anii

despre Tristan Tzara
povestește verișoara lui
fata de pension îmbrăcată în negru
el avea fruntea întotdeauna deschisă
arunca în Sena fițuicile cu versuri care nu-i trebuiau
aerul firesc de la cabaretul Voltaire îi făcea plămânii albaștri
în glasul lui erau oameni de foc și de gheață
femei aromate precum cafeaua de monde…

…fulg de nea rătăcit prin alt ev
poezía mea se vede ca o serpentină din spațiu
iar eu o vreau așezământ de meniri
o rezervație a ideilor cu sânge regesc
mă laud și eu că sunt poet când sunt doar
o placă de patefon zgâriată
apusul mă umple de ambivalențe
cornul singurului val de spumă al timpului
mă dă la o parte
mă zvârle cât colo
mă îngroapă în liniștea spargerii lui
ca dincolo de moarte să fiu
cât mai departe de trup
mai aproape de mine.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.