De ce plângi?

Autor:Balan Tiberiu


Adăugat de: Balan Tiberiu

vineri, 05 august 2016

Mi-am întrebat sufletul
”De ce plângi?”
Dar nu el plângea, ci eu.
M-a întrebat un suflet străin
”De ce plângi?”
Și i-am spus
”Nu eu, ci sufletul meu.”
Dar mințisem.
Iar în momentul acela
Și eu și sufletul meu plângeam.
Sufletului străin
I-au crescut aripi
Și a zburat.
Iar eu am rămas
Doar cu sufletul meu.

Mi-am întrebat mintea
”Ce nu înțelegi?”
Dar ea înțelegea multe,
Eu nu înțelegeam.
Și-am început să plâng.
M-a întrebat mintea
”De ce plângi?”
Dar nu i-am răspuns
Pentru că știa deja răspunsul.

Și atunci am plecat.
Mi-au crescut aripi
De ceară și plumb.
Am sărit de pe un nor,
N-am zburat,
Am căzut.
Și aripile dispăruseră.
Am văzut un înger,
Venise după mine
Și încerca să mă învețe
Să zbor fără aripi.
Mi-a sărutat sufletul,
Iar eu i-am sărutat buzele.

Îngerul devenise om.
M-a acuzat că-l iubesc
Și am fost vinovat.
Dar eu încă îmi strig iubirea
”Îngere!”
Și ea vine la mine și-mi sărută sufletul,
Iar eu buzele.
Cred că doar i-au căzut aripile,
Și sufletul i-a rămas de înger.


vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Prea multă tristețe ! Pentru că înțeleg că atunci când o strigi, iubire vine totuși la tine !
Versuri fumoase pliune de tâlcuri !
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 05 august 2016