De ce mă poartă vechiul dor - Victor Eftimiu

De ce mă poartă vechiul dor
Să trec din nou neștiutor,
Pe drumul unde pașii ei,
Zdrobiră frunzele de tei?

Cobor când soarele’ n apus
Petrece ziua ce s-a dus,
Când peste tot neștiutor,
Tresaltă frunzele — și mor.

E galben câmpul. E uscat
Frunzișul galben aninat
De-asupra tristelor alei,
Ori sfărâmat sub pașii mei…

E mult de-atunci… Așa gemea
Acelaș vânt în urma mea,
Aceleași ramuri mari de tei
Ningeau petale’ n părul ei.

Și aceleași raze din apus
Mureau în ochii ce s-au dus
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
De ce mă cheamă vechiul dor,
Să tulbur pacea frunzelor?…

Publicată în Revista Literară Ilustrată „Cosînzeana”, redactor: Sebastian Bornemisa, anul I, nr. 3, 15 noiembrie 1911

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Victor Eftimiu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.