Dacul
...
M-am născut în mijlocul neamului meu
Și-am învățat să vorbesc românește,
Graiul în care pe Dumnezeu
Uneori, îl înțeleg când vorbește!
...
Simt în mine curgând al istoriei veac,
Din vremea în care lumea aici s-a născut
Iar Dumnezeu glăsuia misterios și tăcut,
Că născut printre daci, Dumnezeu era dac!
...
Mai aud încă-n mine glasul acela de mult
Care-mi spune, române, să fii curajos,
Fii îndrăzneț române, cum a fost și Hristos
Și vei învinge române, că Eu te-am făcut!
...
Și acum mai aud cum strigă străbunii
Acel strigăt de luptă ce-a rămas peste veac,
Îndemnând să se-adune de oriunde românii,
Că-n fiecare român este un suflet de dac!
...
Și cum făceau altă dată, la luptă să iasă,
Să fie uniți într-un cuget și-un gând,
Să scoată tâlharii și trădătorii din casă,
Sau să moară în luptă, pe moarte călcând!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: