” Ortografia este demnitatea
vestimentară a cuvintelor”
(Mihai Eminescu)
Cuvântul dulce
...
O, cum ai iubit limba română
În care-ai scos lutul din cuvinte,
Doar duh etern în ele să rămână,
Strălucind în veșnice veșminte!
...
Tu n-ai trăit, ai fost o mistuire,
A unui foc ce arde-n absolut,
Ai sculptat poeme în iubire
Departe de al lumii chip de lut!
...
Ne-ai onorat născându-te-ntre noi,
Deși altundeva ți-ar fi fost mai bine,
Dar te-ai grăbit și-n țara fără tine,
Suntem atât de singuri și de goi!
...
Ca un martir ți-ai urmat menirea,
Căci și pe tine te-ar fi pus pe cruce,
Luceafăr blând, prin cuvântul dulce,
Tu n-ai slăvit femeia, ci iubirea!
De ce se poartă verigheta pe al patrulea deget de la mâna stângă? Exact nu se ştie originea acestei tradiţii dar sunt mai multe variante recunoscute: Se pare ca vechii egipteni considerau că prin inelarul mâinii stângi trece vena Amoris, care duce direct spre inimă.
Citate şi Maxime:
Folclor. Ciobani înţelepţi, oi docte. Valeriu Butulescu
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: