Cristianlisandru - creaţii proprii
- Rondelul cuvintelor
Dar toate rămâne-vor scrise,
Spre-a fi pentru suflet balsam,
Îmi bat contradicţii în geam
Şi plouă cu vorbe nescrise.
- (retro) poem la cântatul cocoșilor
Ce simple-mi par acum acestea toate,
taverna ațipește, resemnată,
ca o natură vie, nesemnată,
iar un mesean își sprijină în coate,
- bufetul gării
în bufetul gării
nu s-a schimbat nimic
glasul roţilor de tren
se rostogoleşte strident
- Lupoaicei
Urletul prelung, gânduri mă ajung,
Intră-n mine fără remuşcare,
Din păduri pustii, aş dori să ştii
Că şi moartea e o întâmplare.
- plutire
noaptea se lepăda de umbre
una câte una
lasciv
fără cuvinte
- sărutul de la marginea lumii
eram doar noi
stăteam la marginea lumii
nu priveam în jos ca să nu ameţim
tu muşcai dintr-un măr verde
- Drum
Eu vin către tine cu gerul în frunte,
Pe fiece umăr îmi creşte un munte,
Mă doare distanţa, mă ard represalii,
Din Roma străveche aduc Saturnalii.
- Trupul meu
Când trupul îmi renaşte din fărâme,
Sfidând prin sine legile trăirii,
Sunt pe de-a-ntregul împotriva firii
Şi¬-un zid care nu vrea să se dărâme.
- siestă
soarele curgea pe zidurile caselor
o lumea întreagă îşi făcea siesta
respiraţia întretăiată a vântului sfâşiat de anemie
se înşuruba în mine fără vlagă
- încremenire
ningea convulsiv
uitasem să îmbătrânesc cu încă o zi
la fiecare răsuflare
Distribuie acest autor: