Sunt doar un om, o sursă de păcate...
De multe ori nu simt că te rănesc,
Dar, de-mi ridic interne cazemate,
o fac pentru că, simplu, te iubesc!
Sunt întâmplări ce stau să explodeze,
Dar nu doresc la arme să te chem.
N-am să accept să fii pe metereze
ca împreună să îngenunchem!
Nu aș admite să te văd pe creste
drept portdrapel pentru al nost’ cămin
când moartea îmi va da subit de veste
că n-oi putea în brațe să te țin.
Decid să îmi ridic, cu resemnare,
un zid înalt, cum n-a fost între noi.
Și, chiar de vei striga, cu disperare,
N-am să-ți deschid pentru al meu război!
Așa e viata, cârd de ne-nțelesuri...
De multe ori ascundem ce simțim.
Ne protejăm, tacit, de alte sensuri
și nu dorim deloc să le-mpărțim.
vezi mai multe poezii de: blacks
Detalii poezie:
Distribuie pe: