Coralul

Autor:Cornelia Cristea


Adăugat de: Cornelia Cristea

sâmbătă, 17 august 2024

Te văd ca pe-un mărgean cu genele cărunte,
Cand spuma mării Îți curge pe obraji...
Te joci cu algele c-o sferă-grăunte
Iar eu-mi pansez un naufragiu azi.

Lucește malul de parcă-i lustruit cu lac,
Iar barca mea devine ca de ceară;
Îmi pari pe ghiol o umbră grea de dac
Ce-mi învelește bolțile c-o seară.

Așa am ajuns, fantasmă peste sete,
De când te-aștept să mă săruți pe ape..
Să-ți nasc doi fii cu albastre dese, plete,
Să-i botezăm în must, să se adape...

Dezbrac veșmântul a tot ce-i omenesc,
Cu vâsle de argilă, *naintez spre nemurire;
Simt cum mă spală viața și întineresc,
Strecoară prin zăbrele o mână de mistere.


Verzi ochi înlăcrimați și blânzi mă înfioară!
Barba ta sură mă adâncește-n boală...
Căci pentr-un fir de păr al ei, aș plăti a mia oară,
Dar pentru întreaga față mă lepăd de greșeală!


vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.