Durere, fii-nţeleaptă, aşteaptă liniştită.
Doreai să vină Seara; şi uite-o că-i pe cale:
De-o atmosferă sumbră e urbea stăpânită,
La unii-aduce pace, la alţii chin şi jale.
În timp ce muritorii cu fire ticăloasă,
Sub biciul desfătării vor plânge cu suspine,
Agonisind regrete la sărbătoarea-aleasă,
Durere, tu dă-mi mâna şi vino lângă mine,
Departe de aceştia. Şi iată, Ani în goane
S-au dus şi se apleacă din cer de pe balcoane;
Şi din adânc de ape, Regretul se iveşte;
Sub o arcadă-adoarme şi muribundul soare,
Şi ca un giulgiu care din Orient porneşte,
Tu, draga mea, priveşte cum Noaptea blândă-apare.
Distribuie: