Cîntec alb - Nicolae Labiş

Zurgălăii iernii, iată-i iarăși sună,
Neaua-și joacă iarăși dansul foșnitor,
Iarăși vin în sănii pe polei de lună
Nopțile de iarnă limpezi ca un dor.

Soarele-i albușuri stă mirat și tace,
Sâmbure de viață încă necrescut,
Și-o încremenite candidă și-o pace
Peste toată lumea iarăși s-au țesut.

Să fii pur asemeni zărilor curate,
Brazilor ce poartă diamante-n zimți,
Să iubești frumosul ce-i închis în toate,
Fără de prihană sufletul să-ți simți.

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.