Chemarea
...
Vrei un rol pe scena lumii dar locul tău este pustiu
Nu-i nimeni pe locul tău să pară cum că ai fi viu,
Privește-atent în jurul tău. Ce ți se pare că vezi?
Toți în jurul tău sunt morți, dar ești păcălit să crezi
C-ar fi vii, dar ei sunt morți fără ca măcar să știe,
Lumea deja este moartă și de mult nu mai e vie!
...
Lumea de mult este moartă dar nu-i pasă nimănui,
Oamenii de fapt sunt morți deși par vii în toate cele
Morții lumii deja moartă, privind visători la stele,
Își fac planuri și visează dar n-aud chemarea Lui!
...
Lăsați morții cu-ale lor, veniți și urmați-mi Mie,
Luați voi povara Mea ușoară ce duce-n Împărăție,
Fiți buni, blânzi și iertători, cum e Tatăl vostru-n cer,
Strângeți pentru veșnicie, lăsați tot ce-i efemer!
...
Vrei actor pe scena lumii, nu vezi că totu-i o poveste?
Ai fost orbit de întuneric să nu vezi lumea cum este,
Nimic din ce vezi nu-i ce pare, totul e doar o cortină
Pe care se proiectează scene ce-ți par a fi reale,
Dar totu-i doar o-nchipuire, închipuirea minții tale,
Totul este-o făcătură spre-a te lăsa fără lumină!
...
Ascultă-ți inima că-ți spune ce-i dincolo de cortină,
Lasă scena lumii-n pace, nu dori locul nimănui,
Lasă lumea asta moartă cu jocu-i de umbră și lumină,
Iar de i-ai auzit chemarea, du-te și-i urmează Lui!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: