Nu ai putea să-mi fii vreodată
pământul scurs de pe lopată
ce ne desparte ca un sept
bătaia câinilor din piept
Cum n-ai putea să poți să fii
acea ce suflă-n păpadii
să mă împrăştie în zări
pe gândurile-ți stând călari
Şi n-ai să cum să fii să poți
să mă afunzi sau să mă scoți
din mine-n inima-ți de os
să-ți curg prin vene argilos
Şi n-ai să fii să poți să cum
să mă ridici precum un fum
din bradul verde de coşciug
arzând în ochii-ți ca un rug
Să poți să fii să cum să n-ai
să stăm aici sau nu, să hai,
să-mi spui că nu-s, să-mi spui să fiu
sub sânu-ți să mă-ngrop de viu.
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Detalii poezie:
Distribuie pe: