Nebunii - Carl Sandburg

Zguduite,
Florile de liliac,
Și sfărâmate,
Atomi de violet.

Frunzele înverzesc,
Scoarța e mai închisă,
Umbrele sunt mai lungi.
Linii drepte de plop
Strălucesc cu mase de argint
Și jos, într-o grădină bătrână de ani
Și ziduri dărâmate de ruină și istorie,
Trandafirii se înalță cu amintiri roșii de ploaie.
Mai!
În lumea deschisă
Soarele vine și îți găsește chipul,
Amintindu-ți de toate.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.