Aripi din codru - Carl Sandburg

Era un porumbel sălbatic ce venea adesea în pădurea lui Hinkley.
Aripi cenușii care își desenau buclele și triunghiurile peste nuci și aluni.
Era un porumbel sălbatic.

Era o vară ce venea an de an în pădurea lui Hinkley.
Luni ploioase și însorite, porumbei chemându-se și, dintre toți,
un porumbel anume care venea.
Era o vară.

A trecut atât de mult timp de când am văzut acest porumbel sălbatic și l-am ascultat.
A trecut atât de mult timp de când am auzit cântecul de vară al porumbelului
care îmi spunea de ce vine noaptea, de ce vin moartea și stelele,
de ce caprimulgul își amintește doar trei note, mereu aceleași.

A trecut atât de mult timp; și totuși e ca și cum ar fi acum, chiar azi –
felul în care porumbelul cu aripi cenușii povestea totul,
povestea nucilor și alunilor, mi-l povestea mie.
Astfel, rămâne amintirea.
Astfel, rămân un porumbel, o vară, o aripă cenușie bătând ușor peste umărul meu.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.