Când sunt cu tine, soarele
uită să mai apună
și îndulcește, cu pescărușii,
crepusculul mării.
Atunci, sufletul meu se sparge
în lacrimi de fericire
și simt că pot cuprinde
necuprinsul. Atunci înțeleg
că singurătatea nu-i o treaptă
către tărâmul zeilor.
Dar nu vreau să mă scoți
din starea de lacrimă.
Lasă-mă să fiu asemeni
unui liliac dezorientat
în peștera asfințitului!
Când sunt cu tine, urc
și cobor în vis până când
visul devine realitate…
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Detalii poezie:
Distribuie pe: