Nu căutăm calea cea bună
în vrăji sau în numere magice.
Nici cuvintele nu pot aduce
mai multă lumină; și nici măcar
stelele nu ne pot arăta
mai mult decât am sperat
când am implorat cerul.
De-atâta neliniște
transpirăm precum norii.
Până și așternuturile poartă
urmele frământărilor noastre.
Știm că destinul nu se află
în linia palmelor și nici
într-o scriere secretă, iar umbrele
nu pot fi sprijinul așteptat...
Poate doar dacă vom privi
prin lacrima inimii, vom găsi
într-o zi, tărâmul visat!
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Detalii poezie:
Distribuie pe: