Cad frunze.

Autor:sorina


Adăugat de: sorina

vineri, 02 noiembrie 2018

Cad frunze.

Când inima bate, cad frunze de-arţar,
de toamna-i acasă cad frunze-n brumar,
în lină cădere, nostalgia mă-apasă,
curg apele toamnei, ce-n urmă ne lasă.

Când inima bate, cad frunze de aur,
câmpia e goală, doar aripi de graur,
rătăcire de vânt, somnoros căutând,
valul pe ape, îngălbenit, tremurând.

Când inima bate, bat aripi în zbor,
vara-ntr-o vreme, îngânată de dor,
cerul şi-atinge albastrul din noapte,
foşnesc pe cărări aurii, frunze moarte.


vezi mai multe poezii de: sorina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Toamna
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.