Poezii despre Toamna:

Îmi port văpăi de pași înflăcărați spre tine
Toamnă scăldată-n urzeală arămie
Cu amintiri amare prinse-n vis de frunze
Pictate de-un penel pe siderale pânze.

Noiembrie, cu vânt de-amărăciune
Și cu parfum anost de letargie,
Îmi treci cu răni adânci prin poezie,
Cu stol de frunze arse de tăciune.

Lung suspină-afară frunza, prinsă-n vria ei bălaie.
S-a-nserat și vântu-i cântă "lerui ler", cu glas de aur,
Se așterne peste toate cu zbor rece, de balaur
Și-n răbdarea-i infinită,-ncremenirea o desfoaie.

Miros de noiembrie
...
Noiembrie-i deja în pixul tuturor
Nici n-a venit bine și l-au agățat

Parfum de toamnă târzie
...
Adulmec un parfum de toamnă târzie
și de ploi ce-așteaptă să se cearnă

Etajul ultim al acestei toamne
A îmbibat cu-aramă dimineața
Și ne pudrează genele cu ceața
Menită la tăceri să ne condamne.

Sub cerul toamnei
de EM-a Ianculescu

Călători printr-o toamnă atât de frumoasă,

pictorului Hieronymus Bosch


gustul-amărui al

Toamnei mele
...
Ce să-ți fac? Am ajuns să-mi placi
cu ale tale nuanțe arămii,

Apa-și cerne armonia, prin nisipuri vălurită,
Șterge cu duioase-atingeri pași, pierduți de călător.
Curs din carnea unei ere, peste-a toate plutitor,
Orizontul se-nmlădie, duce ochiul în ispită.