Bucuria

luni, 17 martie 2025

Ești leacul meu cules din vișini cruzi, când te pătrund cu ochii beți de nemuritor amor, un fluier de
Zăpadă picură pe note și toată valea se aburește.

Mi-e așa de bine de-o vreme de nu știu încotro
s-apuc, să vin la tine, poate e prea devreme
iar înapoi nu știu ca să mă mai duc.

Ești Zeul meu venit din mările pustii, albastre
Și părul tău îmi pare că-i din mătasea satelor desprins.
Demult visam să-ți fiu în noapte femeia inventată cu pete mici de sânge galben.

În jurul meu un coș de flori și muguri și parfumuri;
Tu ai născut un paradis de când vibrăm la fel.
Mă văd într-un alcov căprui cu tine bărbatul meu albastru.
În stânga și în dreapta mea văd cufere cu lână
Și văd prosoape moi din puf și e plin de porumbei.

Ah, fața ta mă-nnebunește, așa frumos îmi ești
Și pilea ta de catifea cu stele sidefii,
Parcă-s pe alt pământ mai bun, fecund, vrăjit.
Aici sunt frunze rozalii și sunt copii ce râd,
Războaiele sunt doar trecuturi, trecutul este o bufniță.
Suntem un singur suflet acum, întreg, nepieritor, ai să-nțelegi tu mult..

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.