Bragagiu - creaţii proprii

Craiul Nou păși cu stângul
Și dârjaua pe spinare
Trecând scaiul și părângul
De pe căi strălucitoare.

Azi nu mai vezi o șezătoare
Când doar istorii de succese
Oamenii spun pe înserare
Tot calculându-și interese.

Iar în calea mea de noapte
Îmi aduce-n șagă vântul
Adieri de mere coapte
Rupând apelor argintul.

De mi-aș permite ca să uit de dor
Și-aș încerca să mă despart de vise
Aș fi ca zburătoarea fără zbor,
Ca versuri ce n-or fi vreodată scrise.

M-am zbătut întreaga noapte
Ca un om bătut de friguri
Până când în zori, departe,
S-auziră cucuriguri.

Fericita brigantină
Vele-nalță pe catarge
Spre chemarea de lumină
Temăturile ce-i sparge.

În serile de asfinţit
De ziuă străvezie
Vecia mi s-a pogorât
Sau eu - în veșnicie!

Soţiei mele Vera.

De unde-apari, femeie, când zidu-mi se prăvale?
Nu mi-ai răspuns odată şi eu nu îmi răspund...

Ziua îngerește
Aripile-și strânge
Zborul de-și oprește
În chindii de sânge.

Upovăință*

Stele purpurii din paltini
Și de aur din jugaștri