Atâtea și atâtea chipuri - Ancelin Roseti

Seară de seară, vipera îmi consolează timpanele:
"Viaţa bolboroseşte în tine, te caută. Ce mai aştepţi? De mult fericirea e moartă de râs. Te hrăneşti cu frigurile pământului care duce înapoi sufletul dătător de suflete.
(În cealaltă lume abia găseşti puterea şi lovitura de graţie ― sclavul nu se încumetă să descrie o comoară.)
Vânătorul de peşti îţi trimite icrele dragostei şi îndârjirea pietrei care ascunde în ea
atâtea şi-atâtea chipuri.
Dă uitării astăzi inima scoasă din ţâţâni a femeii tinere, nisipul şi marea trăncănind ca o mahalagioaică:
Eliberaţi-mă! valul împietreşte în pântecele meu; ochiul ciclopului înghite toată lumina.
Treceţi pragul frumuseţii, supravieţuitorilor!... Siguranţa şi jertfa le veţi găsi acolo.
În delir, măştile plutesc deasupra capului tău ― eu trag toate sforile învolburatei istorii.
Viaţa bolboroseşte în tine, te caută..."
Tacă-ţi gura!... cadavrele bieţilor trădători mai aud încă...

(din vol. Imperiul mâlului)

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ancelin Roseti