Antoche Sibiana Mirela - creaţii proprii
- E toamnă
E toamnă în frunze, în gânduri și-n noi
Se simt al ei vânt și recile ploi,
Nimic nu e veșnic aici, pe pământ,
Dar totuși e toamnă, dar totul e sfânt.
- Cununi de vis
Peste a cerului cadoare
Am împletit cununi de vis,
Le-am prins în stele căzătoare
Iubiri divine le-am promis.
- Taină
Purced a-ngenunchia pe catafalcul umed
Sub taina zodiei iubirii fremătânde,
M-așez ușor și eu și trupu-mi lânced
Caut firav în felinarul nopților plăpânde.
- O să te-aștept
O să te-aștept de-i iarnă sau e vară
Pe drumul neumblat, uitat de lume,
Tu să rămâi aceeași primăvară,
Eu să rămân același fără nume.
- Mărturisiri
Azi nu mai simt căldura din verile de foc
Nici fulgii albi de nea nu-i simt acum deloc,
Nu simt nici firul ierbii ce-i verde ca mătasea
Nici frunzele îngălbenite, doar vântu-l simt-adesea.
- Ce-a mi-a rămas?
Ce-a mai rămas din tot ce nu s-a spus?
Te-ai contopit în negura uitării
Ai ridicat perdeaua vieții în apus
Și-ai dispărut în valurile mării.
- Dă-mi, Doamne!
Dă-mi, Doamne, cerul să-l îmbrac
În rochia-mi albă de mireasă
Să iau o stea s-o prind în frac
Să-nceapă nunta cea aleasă.
- Dă-mi chipul tău
Dă-mi chipul tău să-l prind într-o icoană
Să-mi lumineze calea și drumul spre zenit,
Să-mi fie mângâiere privirea-ți diafană
Să fiu eu, trubadurul, mereu îndrăgostit.
- În ochii tăi
În ochii tăi valsează marea
Și pescărușii cântă-n val,
În ochii tăi se-ngână zarea
Cu stele dalbe, de cristal.
- Vreau să țes nemărginirea
Vreau să țes nemărginirea pe o frunză de măslin
Să-ntâlnesc pe drum iubirea, să pornesc către sublim.
Să-mpletesc cununi de vise peste-a cerului candoare,
Să aștern cuvinte scrise, fin țesute-n sărutare.
Distribuie acest autor: