Albă ca zăpada și cei șapte pitici - Anne Sexton

Indiferent ce viață duceți
virgina este un număr minunat:
obrajii la fel de fragili ca hârtia de țigară,
brațe si picioare din Limoges,
buze ca Vin Du Rhône,
rostogolindu-și ochii de păpușă albastră din China
deschis și închis.
Deschis să spun,
Bună Ziua Mama,
și închide pentru împușcare
din unicorn.
Ea este dezvăluită.
Este la fel de albă ca un pește osos.

Odată a fost o fecioară minunată
numit Albă ca zăpada.
Spune că avea treisprezece ani.
Mama ei vitregă,
o frumusețe în sine,
deși mâncat, desigur, în funcție de vârstă,
n-ar auzi despre nicio frumusețe care să-i întreacă.
Frumusețea este o pasiune simplă,
dar, oh, prieteni, până la urmă
vei dansa focul în pantofi de fier.
Mama vitregă avea o oglindă la care se referea
ceva de genul prognozei meteo-
o oglindă care a proclamat
singura frumusețe a țării.
Ar întreba,
Privind sticla pe perete,
cine este cel mai corect dintre noi toți?
Iar oglinda ar răspunde,
Tu ești cel mai corect dintre noi toți.
Mândria pompea în ea ca o otravă.

Deodată, într-o zi, oglinda a răspuns:
Regină, ești corect, e adevărat,
dar Albă ca Zăpada este mai dreaptă decât tine.
Până în acel moment Albă ca Zăpada
nu mai fusese important
decât un șoarece de praf sub pat.
Dar acum regina văzu pete maronii pe mână
și patru șoaptă peste buza ei
așa că a condamnat Albă ca Zăpada
să fie piratat până la moarte.
Adu-mi inima ei, a spus vânătorului,
și o voi sărea și o voi mânca.
Vânătorul, însă, și-a lăsat prizonierul să plece
și a adus inima unui mistreț înapoi la castel.
Regina a mestecat-o ca pe o friptură de cub.
Acum sunt mai corect, a spus ea:
trântindu-și degetele albe subțiri.

Albă ca zăpada a mers în pădurea
săptămâni și săptămâni.
La fiecare rând, erau douăzeci de uși
și la fiecare stătea un lup flămând,
limba lui alunecând ca un vierme.
Păsările au strigat rău,
vorbind ca papagalii roz,
iar șerpii atârnați în bucle,
fiecare o gură pentru gâtul ei dulce alb.
În săptămâna a șaptea
a venit pe al șaptelea munte
și acolo a găsit casa piticilor.
Era la fel de plictisitoare ca o căsuță de lună de miere
și complet echipat cu
șapte paturi, șapte scaune, șapte furci
și șapte vase de cameră.
Albă ca zăpada a mâncat șapte ficăței de pui
și culcă-te, în sfârșit, să doarmă.

Piticii, acei hot dog,
m-am plimbat de trei ori în jurul Albă ca Zăpada,
fecioara adormită. Erau înțelepți
și rătăcit ca niște țarine mici.
Da. Este un bun salut,
au spus ei și ne vor aduce noroc.
Stăteau pe vârfuri pentru a urmări
Albă ca zăpada se trezește. Le-a spus
despre oglindă și ucigaș-regină
iar ei i-au cerut să rămână și să țină casă.
Ferește-te de mama ta vitregă,
au zis.
În curând va ști că ești aici.
În timp ce suntem plecați în mine
în timpul zilei, nu trebuie
deschide ușa.

Privind sticla pe perete ...
Oglinda a spus
și așa regina s-a îmbrăcat în zdrențe
și a ieșit ca un ambulant pentru a prinde Albă ca Zăpada.
A trecut peste șapte munți.
A venit în casa piticilor
iar Albă ca Zăpada deschise ușa
și a cumpărat un pic de șiret.
Regina a fixat-o strâns
în jurul corsetului ei,
la fel de strâns ca un bandaj Ace,
atât de strâns încât Albă ca Zăpada s-a înțepenit.
S-a întins pe podea, o margaretă smulsă.
Când piticii au venit acasă, au desfăcut dantela
iar ea a reînviat miraculos.
A fost la fel de plină de viață ca popa cu sodă.
Ferește-te de mama ta vitregă,
au zis.
Ea va mai încerca încă o dată.

Privind sticla pe perete ...
Încă o dată oglinda a spus
și încă o dată regina îmbrăcată în zdrențe
și încă o dată albul de zăpadă a deschis ușa.
De data aceasta a cumpărat un pieptene de otravă,
un scorpion curbat de opt inci,
și l-a pus în păr și s-a înțepenit din nou.
Piticii s-au întors și au scos pieptenele
iar ea a reînviat miraculos.
A deschis ochii la fel de largi ca și Orfanul Annie.
Ferește-te, ai grijă, au spus:
dar oglinda a spus:
a venit regina,
Albă ca zăpada, iepurașul mut,
a deschis ușa
iar ea a mușcat într-un măr otrăvitor
și a căzut pentru ultima dată.
Când s-au întors piticii
i-au desfăcut corsetul,
au căutat un pieptene,
dar nu a făcut nici un bine.
Deși au spălat-o cu vin
și o freca cu unt
nu a fost de niciun folos.
Se lăsă la fel de nemișcată ca o bucată de aur.

Cei șapte pitici nu se puteau aduce singuri
s-o îngroape în pământul negru
așa că au făcut un sicriu de sticlă
și a așezat-o pe al șaptelea munte
pentru ca toți cei care au trecut pe lângă
ar putea arunca o privire asupra frumuseții ei.
Un prinț a venit într-o zi de iunie
și nu s-ar îmbogăți.
A rămas atât de lung, cu părul devenit verde
și totuși nu avea să plece.
Piticii i-au făcut milă de el
și i-a dat paharul Albă ca zăpada -
ochii păpușii ei închise pentru totdeauna-
să se țină în castelul său îndepărtat.
În timp ce oamenii prințului purtau sicriul
s-au împiedicat și l-au aruncat
iar bucata de măr a zburat afară
din gât și s-a trezit miraculos.

Astfel, Albă ca Zăpada a devenit mireasa prințului.
Regina răutăcioasă a fost invitată la sărbătoarea nunții
iar când a ajuns acolo erau
pantofi de fier roșu-fierbinte,
în conformitate cu patinele cu roșu-cald,
strâns în picioare.
Mai întâi degetele de la picioare vor fuma
și apoi călcâiele tale vor deveni negre
și veți prăji în sus ca o broască,
i s-a spus.
Și așa a dansat până a murit,
o figură subterană,
limba ei bătea înăuntru și în afară
ca un jet de gaz.
Între timp, Albă ca Zăpada a ținut instanța,
rostogolindu-și ochiul de păpușă albastru-chinez deschis și închis
și uneori făcând referire la oglinda ei
așa cum fac femeile.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anne Sexton