Decît un sfetnic glorios - Anna Ahmatova

Şi-acestor proşti, trebuincios
Li-i simţul de victorii plin,
Decît un sfetnic glorios
Şi amintiri apuse-n chin...
Dar cînd amare fericiri
Cu draga ta trăi-ve-i, poate,
Şi peste suflet amăgiri
Vînturi vor prăbuşi în noapte
În seara cea solemnă-a mea
Să nu te-ntorci. Eu nu te ştiu.
Şi-apoi cu ce te-aş ajuta,
Cînd pentru noi va fi tîrziu?

* * *
Slab glasul meu, dar vrerea nu slăbeşte,
Chiar mai uşor fără iubire mi-i.
Ceru-i înalt, vîntul din munţi sporeşte
Şi gîndurile-şi ţes statornicii.
S-a dus spre alţii puiul de nesomn,
N-am supărări pe răul din oglinzi,
Şi minutare-n ornice, cum dorm,
Nu-mi par săgeti mortale cînd le-ntinzi.
Trecutul meu în inimi forţă pierde!
Descătuşarea vine, totul iert,
Simţind cum luciul fuge şi se vede
Pe proaspăt pluş de primăvară-ncet.


Versuri tălmăcite de Traianus

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.