Andrei Guțu - creaţii proprii

Voi în turnuri, noi în noroi,
Voi vindeți țara și râdeți de noi.
Nepotism și bani, legea e de prisos,
Poporul plânge, voi tot mai frumos.

Fiecare chip poartă o stea,
fiecare glas își țese chemarea.
Diferențele nu ne separă,
ci ne dau aripi să privim în zare.

Unii tac.
Privesc cum totul se destramă
și spun doar: „Asta e.”
Își pleacă ochii,

Renunță pentru Dumnezeu la gândul de mărire,
Smerenia e drumul drept, izvor de nemurire.
Modest e cel ce-n taina Lui își poartă alinarea
Și-n loc de aur pământesc primește iertarea.

El pășește în clasă ca într-un templu de idei,
Unde fiecare cuvânt devine sămânță de vise.
Învățătura nu e povară, ci flacără ce arde în tăcere,
Și din fiecare copil crește un univers posibil.

Când ziua alegerii iarăși răsare,
Ridică-ți glasul, ieși la votare.
Puterea-i în tine, speranța e vie,
Țara renaște prin democrație.

No bine, drag București,
din Ardeal îți scriu frățește,
No hai, nu te mânia,
că-ți trimit și bucuria.

Într-o lume plină de întuneric,
el caută căi de lumină.
Nu strigă, nu lovește-n scut,
ci lasă pacea să se-adune.

Trec vremurile și se scriu faptele-n carte,
Cine uită trecutul, adevărul îl doare în parte.
Unitatea și drumul ne sunt arătate clar,
Istoria nu iartă nimic din ce s-a făcut amar.

Pe cărări de țară pașii mi se-aștern ușor,
Întâlnesc chipuri și povești ce-mi cântă în zbor.
Fiecare sat, fiecare suflet deschis,
Îmi arată cine sunt și ce rost am aici.