Andonegeorgeta - creaţii proprii

N-aș vrea s-ajung bătrână niciodată,
Și n-aș vrea să trăiesc această soartă:
Să văd cum bătrânețea mă cuprinde,
Și să-mi aduc de tinerețe-aminte.

(În memoria mamei mele, Irina - Udești, Suceava)

Măicuță dragă, tare aș vrea,
Să te mai văd odată,

Oare lumea e făcută,
De-oameni răi şi oameni buni?
Sau este-o adunătură,
De golani şi de nebuni?

Cât de frumos era acasă,
Copil fiind în satul meu.
Chiar de munceam și-o zi întreagă;
Nimic nu mi se părea greu.

De-ai şti tu, câte nopţi şi câte zile,
Mă culc cu tine-n gând şi nu mi-e bine.
Şi noaptea parcă nu se mai termină,
Şi ţie-ncerc să nu-ţi găsesc vreo vină.

Printre graul de pe lunca,
Parca ieri mergeam agale.
Iara spini si frunze moarte,
Se scoteam de prin sandale.

Mi-e frica de tot,
Mi-e frica de toate.
As vrea sa iubesc
Dar parca-s pe moarte.