Ce tulburat pari astăzi că ai putut uita -
Tu, ce în sorbul minții voiai să o ascunzi,
În lagărul uitării pe veci să o scufunzi -
Suplețea gleznei sale, cuprinsă-n palma ta.
Încerci să reconstitui suavul ei parfum:
"Să fie lăcrămioare? Ori, poate, iasomii…"
Să-ți amintești sclipirea din ochii viorii,
Tristețea ori surâsul, atât de vagi, acum.
Te înfiori extatic, gândind la rotunjimi,
La coapsele ei calde - intrarea ta în rai -
Ori pielea delicată, pe care conturai
A pasiunii hartă, secretul ce reprimi.
O simți trecând prin tine, năvalnică și rea,
Furtună-n miez de vară - și știi că o dorești,
În pragul disperării ai vrea să-i spui povești,
Cum viața fără dânsa e searbădă și grea.
Sub vălul îndoielii, speranțele rămân,
Iar inima ta zboară s-o cheme înapoi -
E un teribil iureș, de pace și război -
Apoi amâni momentul, gândind că ești bătrân.
vezi mai multe poezii de: doripas22gmail.com
Detalii poezie:
Distribuie pe: