Nu căta... - Alexandru Vlahuţă

Nu câta mistuitoarei
Patimi stavilă să pui:
Lasă-ți doru-n voia lui,
Tinerețea călătoare-i.
Vremea dragostei s-a duce,
S-or preface toate-n scrum:
Fericirile de-acum
Ți-or părea c-au fost năluce.
Anii grei or să se pună
Ca o negură-ntre noi:
Doar uitându-ne-napoi
Ne vom mai vedea-mpreună.
Lasă-ți frumusețea pradă
Caldelor îmbrățișări:
Te-aș topi în sărutări,
Ca pe un flutur de zăpadă...
Ce frumoasă-i noaptea! Vina,
Dă-te roabă inimii;
Viața lângă tine mi-i
Limpede ca o lumină.
Ca-ntr-un vis plutind, ne-om prinde
Prin desișuri amândoi...
Sunt culcușuri dulci și moi
Sub copaci, pe iarbă verde.
Malul somnoroasei gârle
Plin e noaptea de povești.
Focul lumilor cerești
În oglinda ei s-azvârle.
Peste unda-i călătoare,
Ramuri salcia-și îndoaie,
Printre foi cernând o ploaie
De lumini tremurătoare.
Vin' - sub farmecul de stele,
Pe-al meu piept fruntea să-ți reazimi,
Cu-al tău zâmbet luminează-mi
Noaptea gândurilor mele!
Să privim pe fața apei
Tremurișul de văpăi;
Iară eu în ochii tăi
Să văd cerul cât de-aproape-i;

Și sub baza mea fierbinte
Geană dulce să ți-o tremuri,
Să mai fiu, ca-n alte vremuri,
Iar copii fără de minte!...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Alexandru Vlahuţă