Al unsprezecelea psalm-sonet la îndimineţirea luncii… - Ion Pachia-Tatomirescu

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu / „Sarmis cântând ulcioare de Horez…“ (:)
Am iscălit şi luturi alb-codalbe
d-ulcioare cucuteniene,-n rate,
purtând mărgeane-n var de Ararate,
ca-n doruri noi izvoare să-mi însalbe ;

în flux-reflux de vise desrămate,
pe când albine-asediază nalbe,
cu mierea din cântări lucind în salbe,
încerc altoiul buzei lor sărate...!

Oare doreşti, tu, lutu-mi a-nţelege,
cât vie lacră-i pribegitei ape...?
Nici Fântânarul ziditor de lege

ulciorul gândului nu vrea să-mi crape :
că-i de Horez, ne-ncoronat, dar rege,
el, sorb de curcubeu Cereştii Groape...!
12 Prier 2002.

Adăugat de: Donares

vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

«Al unsprezecelea psalm-sonet la îndimineţirea luncii de cobalt în Dacia, Grădina lui Dumnezeu – adică «Sarmis cântând ulcioare de Horez...» – a încercat „Marea Eternității Textelor cu compasul biruinței dintre degetele indicator şi mediu“, mai întȃi, în antologia pachian-tatomireşteană de poeme, «Compostorul de nori» (Timişoara, Editura Aethicus, ISBN 973-85261-5-9, 2004, p. 281) şi apoi în volumul lui Ion Pachia-Tatomirescu, «Sonetele luncii de cobalt», (Timişoara, Waldpress [ISBN 978-606-614-280-9], 2021, p. 39).
Donares
vineri, 21 octombrie 2022