Akira - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Pășind din noaptea lungă

    Pășind din noaptea lungă, cu luna pământie,
    Un suflet se-nfiripă în marea dimineață.
    Privind mirat în juru-i cupola argintie,
    El vede-un soare mândru și lumea cea măreață.

  • În neclintirea dimineții

    În neclintirea dimineții,
    Din umbra bătrânului prun, o floare cade.
    Este liniște, este singurătate.

  • Uitare

    La marginea pădurii, pe unde apa trece,
    Stă fata cea frumoasă întinsă sub o stea.
    Suflarea-i nu se vede, in piept inima-i rece,
    Iar fulgii albi și molcomi se așează lin pe ea.