Tu şi eu, o aceeaşi gură
cu întreaga-i voce cântând
cel mai frumos dintre cântece.
Tu şi eu, o aceeaşi privire
văzând lumea
de-a pururea nouă.
O aceeaşi ură
a tot ce-ar vrea să ne-mpiedice,
a tot ce-ar vrea să ne zidească de vii,
a tot ce-ar vrea să ne silească a ne întoarce.
O aceeaşi mână
trăgând o insolentă linie
pe inutil.
Tu şi eu, o aceeaşi însufleţire
mai arzătoare ca nu ştiu ce flacără;
înfrângerea nu ne poate niciodată înfrânge.
Suntem prin iubire invulnerabili.
Şi rândunica, făcându-şi cuib,
apărată de-acoperişul nostru,
cu zoritele ei du-te-vino
umple casa unui pierdut dumnezeu.
Distribuie: