Advas - poeziile altor autori

Tu spune-ți în oglindă când privești,
Că-i vremea altui chip, de bună seamă,
Acuma dacă nu-l reînnoiești,

Ierni patruzeci când te-or asedia,
Brazde săpând pe-ntinsul feței tale,
Livreaua tinereții duse va
Fi doar o zdreanță, fără de valoare.

De la făpturi splendide vrem urmași,
Ca frumusețea rozei să nu piară,
Cum celor duși pe ultimul făgaș,
Erezii amintirea le-o purtară.

Când în miez de noapte neagră cugetam lipsit de vlagă
La uitate înțelesuri dintr-un tom bizar, ciudat –
Cum stam, ațipind aproape, sunet blând veni din noapte,
Cineva părea că bate, bate-n ușă delicat

Nu-i răutate ca-n dușman,
Nici țâfnă ca-n îmbogățit,
Nici drum mai sigur ca ăl plan,
Nici sprijin ca de la amic,

Moarte, contest a ta cruzime,
Iubita mi-ai răpit cândva
Dar nu te-a mulțumit, ai vrea
Tot să mai sufăr, ca un câine;

La-ntoarcerea din închisoare,
Unde aproape c-am murit
Fortuna de mă vrea lovit
Spune-ți și voi, e în eroare!

EPITAF ȘI VERSET

AICEA-ȘI DOARME SOMN CUMINTE
CEL OMORÂT DE CUPIDON

Frumoasa învățătură pentru copiii pierduți

Băieți, voi roza cea frumoasă
O s-o cam pierdeți , din coroană1;

Vorbim de munca pe ogor
De mersul greu, prin vânt și ceață,
De ghinionul să te-nsori
Cu o muiere certăreață;