Adina Speranta - poeziile altor autori

Am crezut în tine câmpie arsă de soare
spre seară
ca un vagabond într-o flanelă roşie
ocolind satele

Plouă – nu, 's lacrimi
surpate-n haleala mujicului
sub potopul de înjurături şi scrâşnete
par hârtii colorate de o sută

Înainte
de-a fi sat
această îngrămădire de ruine
ușor înclinate pe sub arborii cu crengile

Te aștept. Nu întreba.
Nu întreba de ce așteaptă
cel care nu are nimic de așteptat
și totuși așteaptă.

Îmi plăcea că-mi spunea în iubire
cuvinte într-o limbă pe care nu o înțelegeam,
cuvinte cărora le dădeam în mod arbitrar
toate înțelesurile pe care aș fi vrut să le aibă.

Pentru prima dată, soarele mi-a sărutat chipul
și sufletul meu s-a umplut de iubire pentru soare.
Din acel moment nu am mai vrut să port măști.
Și extaziat, am strigat:

Afară plouă ca și toamna și-i urît,
Mă uit pe geam ca după tine, și atît.

În mine toate amintirile te-așteaptă,

Eu te-am purtat cu seriozitate
În trupul inestetic și vulgar:
O îngăimare de eternitate
De clar de lună mort, și var.

Acum în miez de noapte
Poetul se deșteaptă
În mine, ca un om.
E ca un "alter-ego"

Stau în sara liniștită sub castanul înflorit
La o masă-n trei picioare de brad sur și învechit.
Pe subt pomi trimite raze ascuțite asfințitul,
Peste masa cenușie încrestată cu cuțitul.