Adina Speranta - poeziile altor autori

Pe strada mea a trecut Dumnezeu
să numere toate cele ce se întâmplă o singură dată.
Rămâi, am strigat,
fii seva mea și clipa ce mă apasă!

III
Mai viu decât noi, visul nostru
gura şi-a deschis şi ochii.
Trupurile noastre la lumina zilei se preschimbă în cărbune.

1.

Strig panteonul –
toţi zeii sunt prezenţi. Putem începe:

Smulsă din miezul numelui său, Pasărea curgea
transparentă prin noapte: "Către capăt!, către zvon
şi apă natală. Numai somnul să locuiască lăuntrul
acestui cuvânt." —

S-au pus pe dans arhanghelii în ceruri,
E noaptea nopţilor celor mai albe,
Puii de clauni mânuiesc peneluri,
Şi viu e visul, umbrele sunt dalbe.

Spre alte lumi și spre alte vise-alerg...,
să le deschid solemnitățile,
să le împart destinele…, vina…, scrisorile de recomandare…,
să comit delicte romantice…

Caut paradisul cu lumânarea…,
şi-o gură cu pasul trândav,
truditoare în ocnele fericirii,
mă învaţă limba locurilor izolate, cicatrizându-mi toate speranţele şi repetând nimicul anapoda, în numele meu, până la foşnetul vieţii, până în punctul zero al memoriei voastre, pe unde va trece, spre-ntinsa-i solitudine, însuşi dumnezeu, arzând de pe cadavre toţi solzii şi spălându-vă, în linii mari, hoitul fără de cusur al auzului:

Îmbrăcată sumar,
doar într-o metaforă,
ea aleargă spre mine.

pentru Radu Săplăcan

cu el am citit poeme-n biserica poeților
în timp ce ceilalți blasfemiau în biserici adevărate

Bătrân de vârstă, gârbov și slab d-un negru chin
Prin țară imbla Beda, ca vecinic peregrin.
Din sate-n sate trece, prin țări călătorește
Și dreapta religiune prin vorbe o lățește.