Achim Bogdan Alexandru - creaţii proprii

Bani falși dar cât de reali par ei să fie,
ne pierdem toată viața pentru o hârtie.
Pentru unii un joc,pentru alții realitate,
e doar eșecul unei economii moarte.

Oricine are puterea de-a controla prezentul,
poate eradica și recrea când vrea el trecutul.
Sub mâna autoritară trecutul e doar un zvon,
ce e cenzurat și falsificat sub al său rece ton.

Vocea ta îmi e o șoaptă-n noapte,
și în ecou îmi străpunge visul tainic.
Glasul tău, singurul lucru cel am trainic,
Când gândul la tine, în suflet mă zbate.

Și din scrum,tată,m-am ridicat foc viu,
În haosul tău,găsesc rimele lumii mele.
Ca și o rază de soare în jungla de scrum,
îmi simt viața și visele cum se sugrum.

Te-am căutat prin ploaia rece a serii în norii negri,
amintirea ta se pierdea în urma pașilor tăi tăcuți.
Am să stau să te aștept la nesfârșit,seară de seară,
și am să mă întreb,dacă vei venii și lumina cerul gri

Inspiră,să pot respira lângă tine,știu c-ai vrea,
să trăiești în mintea mea,dar te las să fii cumva.
Tot ce vreau e doar să te văd,mereu în viață,trăind,
te-am cunoscut toată viața,dar încă ești străin,

Prizonier al absurdului ,caut sens în labirint,
pe zi ce trece tot mai tare singur mă mint.
Doar un procent din voi chiar pot vedea,
adevărul crunt ascuns de după perdea.

Într-o cameră fără uși îmi caut nervos scăparea,
îmi caut propria mea persoană ascunsă în umbră.
Viața mea îmi va fi propria mea sentință, pe viață,
nici n-am simțit vreodată ce înseamnă Iubirea.

Fiecare pas devine o alegere intre absurd și tăcere
Mințile iluminate înnebunesc în absurdurile negre.
Fiind strivite de picioarele mentalităților prefăcute,
adevărul ascuns adânc în tărâmul umbrelor tăcute.

M-am trezit străin în propria mea piele,
fără nicio urmă de identitate rămasă.
Rămas străin,singur în propria viață,
numărându-mi încet ultimele zile.