O, dac-ai fi tu însuți! Dragul meu
Nu ești al tău mai mult decât trăiești:
Fii pregătit pentru sfârșitul tău
Și chipul altcuiva să-l dăruiești.
Splendoarea ta, ce-o ai doar cu chirie
N-ar dispărea: din nou ai fi atunci
Al tău, după ce moartea va să vie,
Păstrată-ți va fi forma de-ai tăi prunci.
Cine să lase-o casă în ruine,
Pe care cu onoare ar putea
S-o apere de iernile haine,
De-a morții furioasă vreme rea?
Doar proștii, ai avut un tată, dragă,
Fă astfel ca și fiul tău să aibă.
Distribuie: