Sonetul 72 [Sonnet LXXII] - William Shakespeare

Traducere de Octavian Cocoş

Ca să nu-ntrebe lumea, cum socot,
Ce merite-am avut să mă iubești
Şi când sunt mort, – iubite, uită tot,
Cu mine n-ai de ce să te fălești.
Decât dac-o să minţi întemeiat
Să par mai bun decât am fost cândva
Și să mă lauzi când sunt decedat
Chiar dacă adevăru-i altcumva:
Dar ca să nu ajungi să minți sfruntat,
Din dragostea ta mare, fă cum poți
Și al meu nume lasă-l îngropat,
Ca să nu fim batjocoriți de toți,
Căci mi-e rușine viața să-ți complic,
Iar tu te faci de râs pentru nimic.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.