Corespondența cu Eminescu - Veronica Micle

Mitule Băet iubit și drăgălaș,

Azi ți-am mai scris o scrisoare, neștiind că voi primi un răspuns de la ține, tu iară începi cu gelozia ta tradițională și de tristă amintire. Bine, Mitule, nu recunoști tu că hachițele cochetăriei mele e o consecvență naturală și e mai mult o compensație și mai bine zicând un cer mai senin după o lungă suferință fizică și sufletească care am avut-o toată iarnă și îți spun drept mai umplu pustiul vieții care-l ... dar o nițică cochetărie dă-mi voie să o practichez, e ceva atât de înnăscut în mine și care nu e deloc afectat.

Cu aceasta, te sărut, te pup, Miguel, Miguel și te rog să-mi scrii că de nu, e pozna mare, mă fac și mai cochetă, par desespoir, Mitule, sunt adevărat puțin cam veselă, îmi pare că am născut din nou! Te pup, te sărut, dulcele meu amant și viitor bărbățel,

Veronica

15 Martie 1880

vezi mai multe texte de: Veronica Micle