Poezii despre Vara:

Strănută păpădia
Și zboară pălăria
Una și iară una...
Se-mprăștie cununa

E vară,
Duminică seara la țară...
Bat clopote-n sat,
Soarele-n deal s-a lăsat.

M-a trezit sărutul tău
dis-de-dimineaţă,
hai, grăbeşte-te iubito,
soarele se-nalţă!

O seară târzie
E-n luna lui august,
Un vânt parc-adie
Și sufletu-i trist!

Hotelul “Titanic”,
sub ploaie de stele,
visează la ziua în care
va naviga pe mare…

Antalia-i locul
spre care zburăm,
la-nceput de vară,
ca să ne bronzăm.

Rondelul cântului de Ciocârlie

Dimineaţa-n răsărit de soare
Când la viaţă se trezeşte glia,

Se frâng copacii de furtună,
şi praful alb pluteşte-n zări,
cu geamăt scurt oftează vântul
şi lacrimi are bolta-n nori.

Alexandru ş-al lui fiu
- Mihăiţă cel hazliu -
au plecat într-o vacanţă,
plini de importanţă.

Pe stânci albastre,
pescăruşi ţintesc nemărginirea
şi marea strălucind în larg,
le mângâie privirea.