Tu, cel care nu exiști, și totuși mă bântui…
Tu, cel care nu exiști, dar exiști prea mult.
Tu, născut din vise și dor neîmplinit,
Tu, ce trăiești doar în taina inimii mele,
Tu, care-mi otrăvești sufletul cu amintiri ce n-au fost, Mă prinzi în pânze de amar, făcându-mă să cred că ne vom aparține.
Tu, cel ce mă amăgești fără să fi trăit vreodată,
Tu, cel ce respiri prin mine și-mi iei aerul cu tine,
Tu, cel ce mă zdrobești tăcut și mă hrănești cu absența ta copleșitoare.
Tu, muza mea, cel ce nu va muri căci niciodată n-ai fost.
Tu, Născut din nimic, și totuși veșnic.
Tu cel ce se rataceste prin marginile nefiintei și se sfârșește în zgomotul amiezii ce nu l-a văzut
Cel ce mi va veghea peste somnul veșnic ce nu mai visează
Tu, umbra căreia inima i poartă doliu
Tu, strigat tăcut în pieptul meu, și durere și chemare
Tu, cel ce vei muri odată cu mine fără să fi trăit vreodată
Tu, ce totuși ești desi n-ai fost
Căscatul este contagios. Dacă cineva cască în prezenţa ta, vei începe şi tu să faci acelaşi lucru. Chiar şi dacă doar îţi imaginezi o persoană care cască, sau doar citeşti despre căscat, sau doar vorbeşti despre asta, vei începe să caşti şi tu.
Citate şi Maxime:
A decide. A ceda preponderenţei unui grup de influenţe faţă de alt grup. Ambrose Bierce
vezi mai multe poezii de: Nyra
Detalii poezie:
Distribuie pe: