Tec-tec-tec -o mierlă

duminică, 23 februarie 2025

Din flăcări albăstrui un val de spumă se-ridică,
E moartea unei căprioare, ce sprintenă fusese odată;
Din ochii cerului căprui curg lacrimi de Izvoare,
Și soarele-i îngândurat pe altarul lui de sare.

Dumnezeu îngenuncheat în faț-a două stele,
Pe care le-a înnodat cu-al său cordon de sânge;
Văzut-a stelele bătute, cu suflet vânăt și-o lacrimă sub gene, curse...
Când moartea le dădea târcoale bicele pe cai puse.

De mai alunecau pe ghețari, se nălțau din stânci două pietre,
Punte peste răni s-au pus, cicatrici de vânt puternic,
S-au scăldat în iasomie, spini pe tâmple le-au crescut,
S-au făcut surori de sânge, legământ sfânt pe pământ.

Fluturi au zburat din zări, și fantastice mioare,
Roiuri-ntregi de dumnezei, purtând îngerii pe aripi;
Au venit năluci de-azur, cu năframe de pâraie,
Și-au încoronat pădurea cu vii basme milenare.

Roiau frunze-ntr-o forfotă ruginie, tec-tec-tec -o mierlă

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.