Stea de dor și nemurire

duminică, 27 iulie 2025

Dintr-un adânc se urcă-n mine dorul
Ca pasărea care-și înalță zborul
Și-un fluture de noapte se așază
În suflet ca lumina ce veghează.

Din depărtări aduce-n el iubire
Și simt în mine-o nouă tresărire
Pe care iar încerc s-o izgonesc
Să nu mai am nimic nepământesc.

Pe aripi de plutire-aș vrea să fiu
Între pământ și cer ca să descriu
O undă ce-mi străbate iar prin suflet
Strivindu-mi fără milă al meu cuget.

Ce rațiune să mai fie acea trăire
Când inima vorbește de iubire?
Și când de dor eu simt că-mi piere vrerea
Și-n mine izvorăște doar durerea?

Oh, dulcea și-adânca mea iubire
Cu lacrima strivită-n nemurire
Te voi iubi în veci ca pe o sfântă
Oh, tu simțire vie care mă încântă.

Iubire care ești, de dor și nemurire
Un simțământ etern, fără oprire
Tu cucerești istorii și cetăți
Și rezidești întreg din jumătăți.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.