Pași otrăviți,
în Zorii însângerați,
de Așteptări,
în care ne înecăm,
sfidarea de noi înșine,
crezând că odată ne va afla,
Speranța,
văzând cum zacem,
pe țărmurile pustii,
a Privrilor pierdute,
printre rădăcinile Viselor,
smulse haotic,
din țărâna Eternității Clipei,
unei Iubiri,
ce încă ne ține strâns,
verighetele Privirilor,
cu brațele încleștate,
de un Rigor Mortis,
pe care abia acum îl observăm,
în Sufletul Străinului Subconștient,
din noi înșine,
ce se adâncește,
în Inima unei Lacrimi,
visând să-și piardă respirația,
pentru toteauna,
să nu mai existe,
alături de atâta Singurătate,
fără de noi.
Distribuie: