Sonet I ( Înc-o dăinuire)

Autor:Gabriela Botici


Adăugat de: Gabriela Botici

luni, 27 ianuarie 2025

Când viața mă trezește și tot ea mă îngheață,
Culeg din ceruri vise și-n tine simt trăire,
Să regăsesc o dată pierduta strălucire,
Furându-ți clipa albă ce încă îmi dă viață.

Și simt că-mi stăpânește dorita mea gândire,
De dor mă strânge visul și buzele-mi răsfață;
Aruncă-mă-n azurul ce nu îl văd la față
Plutind spre nesfârșitul avut în stăpânire.

Când vorbele duioase gonesc ura-ndrăzneață
Și mierea din cuvinte ne zboară din iubire,
De tot ce-i fără tine, te rog, tu mă dezvață,

Înnobilează-mi viața cu înc-o dăinuire,
În doi pășind pe calea adeseori măreață,
Că sufletul îmi cere veșnică împletire.


vezi mai multe poezii de: Gabriela Botici


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CDXVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.